M-am aventurat în acest joc primejdios al inconştientului şi acum nu mai pot lăsa din mână cuvintele lipsite de înţeles. Eram sigură de ceea ce va urma, regulile tipărite cu litere de încredere par imposibile astăzi, timpul le-a distorsionat... nu se mai văd decât urmele atingerilor ce au fost... Tiparul prevestea doar răsaritul de iunie, iar azi încă nu mă simt pregătită să văd asfinţitul... vreau un nou tablou pictat în uleiuri de zâmbete, colorat de cerul albastru în care îmi oglindesc surâsul atunci când fericirea recită versuri pe buzele mele... O răceală nepătrunsă îmi pătrunde în oase, îmi îngheaţă venele şi suflarea, amintiri nedefinite îmi încolţesc în înaltul minţii, sunt veştejite la fel ca frunzele din toiul toamnei, se aşează minuţios pe o plapumă de neîncredere... sunt pentru mine precum parfumul gutuilor; dulci şi pufoase... Zăbovesc preţ de câteva clipe cu privirea asupra amorţirii din jurul meu, e linişte... prea multă linişte şi acest lucru mă sperie. Îmi imaginam atâtea scenarii legate de apus, dar nu pot fi de această dată scenarisul acestei piese, ies din decorul sufletului meu şi mă aşez într-un pat ce mi-a auzit de atâtea ori glasul plânsului şi a gustat de tot atâtea ori aroma lacrimilor din întuneric, vreau să adorm la fel ca altădată cu gândul la zilele pictate în culorile zâmbetului şi mă las în voia viselor de-o noapte sau de-o viaţă întreagă...
by Deea
