O altă zi...

Patru pereţi şi promisiuni infinite... de asta sunt total vinovată। Am aşteptat atâta amar de vreme ecoul prevestitor, iar acum m-am mulţumit cu "doar atât". Recunosc... am dat oceanul întreg, valurile lui răzvrâtite, căldura şi nemărginirea lui, pe o clipă; care s-a dovedit neiertătoare şi ea, iar acum prin sticla ei de clepsidră veche, îmi frâng, bătaie după bătaie, timpul... Un cer senin de miez de august, aruncă pe bolta adâncă o fărâmă de lumină; soarele măreţ îmi clipeşte uşor. E o dimineaţă târzie la fel ca toate din ultima perioadă, îşi ridică pălăria veche şi sărută sfios florile scăladate în rouă. O pasăre curajoasă se avântă în cealaltă dimensiune, a lui... şi rotindu-se în cercuri ameţitoare vesteşte o altă zi de luni. Parcă tot ţinutul aşteapă o ploaie de cuvinte, dar nu se arată şi la orinzontul auriu doi fluturi albi scriu cu fire nevăzute o poveste de dragoste... IUBIREA. În alt colţ, pădurea nemărginită îşi apleacă ramurile grele în sunetul diafan al ecourilor de vară aproape trecută... Toate sunt pe sfârşite, iar în agitaţia schimbării poveştile sunt de prisos la fel ca şi promisiunile ascunse în cei patru pereţi ai inimii. E adevărat că avem nevoie şi de cuvinte, dar faptele sunt mult mai bine punctate în catalogul vieţii...:)

by Deea