Fracţiuni de secundă...

Visul meu a zburat de mult, s-a prins în jocul ameţitor al cuvintelor şi pluteşte aievea la suprafaţa tuturor înţelesurilor. Un impuls îmi aminteşte de poveştile nescrise, amintiri îngânate de şoaptele întunericului... M-am abătut de la drumul meu pentru prima dată şi recunosc încă şi acum praful ce se ridica în furtuni nemiloase deasupra pământului veşnic... da, am uitat odată cu el o valiză plină de telegrame; zâmbetele crestate ieri, azi sau mâine, sprijinite de ochii verzi într-un tablou enigmatic... Din cenuşa ecoului, un strigăt asurzitor, izvorât pentru întâia dată, ţinteşte cu toată forţa orice gest sau clipire, iar vaza plină ochi cu flori roşii se loveşte brusc de o podea inertă la mişcările din jurul ei: aici totul se termină... Nu pot găsi ceea ce nu am lăsat niciodată în urmă: SPERANŢA. Şi mă detaşez de interioriul unei camere plictisite de paşii mei apăsaţi, de ţipătele de bucurie ori de tristeţe; îmi iau gândurile într-o sacoşă, dar mă opresc în faţa oglinzii... Privesc în ochii nehotărâţi ce se înfăţişează într-o tăcere sumbră... Da, nu m-am schimbat de loc: încă atriul stâng bate cu putere în cel drept ori de câte ori emoţia îmi inundă canalul sufletului... Plec... şi las închipuirea din oglinda prea mare, la locul ei... Nu mă pot desprinde de amintirile transformate azi în "ceea ce a fost", verdele ochilor ascunde foarte bine clipele de viaţă... Deschid uşa larg şi las visele să zboare în voie...:)

by Deea