Am lăsat la capătul drumului raza de soare, îmi îngreuna paşii , şi am început să merg fără să mai caut realitatea. Odată cu zilele scurse din calendar, trăiesc un vis... dar cu frică ca sfârşitul să nu-l spulbere încă din faşă... Într-un colţ, pe bolta cerească, o stea stă agăţată pentru totdeauna, nu a fost zărită încă de nimeni, privirile ar putea să-i facă rău. E raţiunea mea de a trăi. În genele firave simt apăsarea neîncrederii, dar mă străduiesc să obţin o izbândă şi din această luptă... Păstrez într-o tăcere surdă cuvintele care ar putea da naştere miilor de răspunsuri aşteptate de sufletul meu... Dar NU, nu pot să fiu eu cea fără inimă, iar cu coatele istovite de puteri îi fac loc acestui miraj de pe cer ... Atâtea gânduri... nu mai ştiu cum să le opresc. Să cred sau să las totul baltă, toate iluziile... pe care le-am găurit cu acul minţii şi le-am agăţat de inimă. Naivitatea este cel mai mare defect al meu...:| Însă acum când m-am aruncat cu adevărat în această luptă, când atâtea lucruri nu mai pot fi schimbate, suferinţa nu o mai simţi... doar armele pe care le încarci neîncetat cu dragoste... Atârnăm cu toţii de TIMP... el ne dictează refrene peste refrene. Ieri, azi, mâine... singurul reper care apare în acest joc de cuvinte... viaţa noastră. Deci, AZI ridic mâna pentru iubire :) ...
by Deea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu