Întrebări fără răspuns

Mă întorc încă o dată spre visele născute de pântecele nedezvoltat al amintirii, le număr şi observ că fiecare zi care trece aduce altele... poate imposibil de împlinit şi acestea.Am atâtea de spus şi totuşi atât de puţine cuvinte îmi izvorăsc la suprafaţă. Constat contrariată că nu stăm să-i ascultăm pe cei de lângă noi şi astfel dăm de fiecare dată sfaturi ce se crapă de stâncile nenorocirii... Îmi adun gândurile în această tastatură ce nu îşi mai distinge nici măcar literele şi privesc spre viaţă (multe lucruri nu le-am putut înţelege, dar azi când văd telefonul sunând caut de fiecare dată o piatră... să nu îi mai aud melodia enervantă :)) ). Ideii şi iluzii adunate în mintea mea caută o mână de viaţă, dar soarta nu le aruncă decât palme grele. Totuşi... dacă nu am avea vise ar însemna că nu mai trăim... Visele sunt melodia ce îmi fredonează trecutul, prezentul şi viitorul. Ceaţa din sufletul meu cunoaşte azi mici raze istovite de soare... Dar nu pot da la o parte neîncrederea şi parcă aştept din moment în moment o pătură de fulgere şi tunete... Mă rotesc pentru întâia oară între două fluvii nesecate de putere: minciună sau adevăr? Deşi înclin să cred că minţim mai mult decât spunem adevărul, stau şi mă gândesc ce s-ar întâmpla dacă adevărul ar triumfa pretutindeni...( un lucru imposibil, cred eu).

by Deea