"Ieri"... o zi prea puţin importantă pentru astăzi, dar cu siguranţă destul de importantă pentru mâine. De cele mai multe ori în tovărăşia nopţii ţintuim ziua de ieri trecutului, lăsând în urmă prea multe amintiri...Toate mă cuprind picătură cu picătură şi mă desprind uşor şi bat cu inima strânsă în geamul prea gros. Sunt lipită de o sticlă rece, lipsită de viaţă, aripile nu mă ajută în aceste frânturi de viaţă, doar genele îmi picură, pe obrazul stors de soarele amiezii, lacrimi eterne. M-am ataşat mai mult decât aş fi crezut vreodată de fiecare clipă, le-am răscolit de viaţă şi azi caut în soarele zilei amintirele trecute.
Atâta deznădejde sălăşluieşte în mine, că nu îşi mai găseşte locul... Ce n-aş da să găsesc o lumină; în marea de întuneric încerc din răsputeri să ajung la malul vieţii şi nu pot; mâinile, picioarele inerte şi amorţite nu mai răspund la niciun impuls trimis de creier. Dar nu mă abat nici azi de la drumul sorţii, sunt ferm convinsă, că este "trasat" şi "asfaltat" chiar de mine...
Deschid uşa Trecutului, îl poftesc în sufragerie şi îmi aminteşte că nici astăzi factura din clasa a şaptea nu a fost achitată... (un lucru specific românesc:)) ...) Şi pleacă...
Trecutul... o entitate izvorâtă pentru mine din nefiinţă... Dar rămân în continuare despărţită de teritoriul denumit azi "afară", de geamul insensibil şi totodată incapabil de vreun lucru concret... Îl simt şi îmi transmite doar frânturile din celălalt tărâm: două fete, ce se avântau într-un joc al copilăriei, un sărut al celor doi îndrăgostiţi de pe banca verde ori maşina vecinului, zgomotoasă ca deobicei...
Un vânt puternic, un sunet groaznic deschid dintr-o lovitură geamul rece; mă feresc... nu mă atinge, dar din vârtejul de cuvinte se iveşte Viitorul... (mereu soseşte neinvitat)। Şi am început o discuţie apetisantă... nici astăzi nu s-a încheiat.
by Deea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu