joi, iulie 30, 2009

Şi spunem că suntem OAMENI...

Omul... o fiinţă prea mică pentru o lume atât de măreaţă. El este asemeni unei furnici neobosite, deşi poate a descoperit fiecare părticică şi colţişor de pământ ori de apă neliniştită, omul nu va putea să descopere toate tainele ascunse ale acestei lungi şi necontenite călătorii; viaţa.

Marea adâncă a omenirii scaldă azi ca şi în orice zi sau clipă a acestei vieţi, malul adormit şi vechi de când lumea, a unei case veşnice, Pământul.

Mă opresc penru prima dată în staţia gândurilor din urmă şi descopăr faptul că toţi ne judecăm după aparenţe, ne etichetăm preţuri, fără a fi interesaţi de lucrurile însemnate; ochii sufletelor.

Într-o furtună de înţelesuri prietenia, comoara cea mai de preţ a unei lumi prea întunecate, ce nu zăreşte deseori cerul înalt al veşniciei, scapără la orizontul care de această dată uneşte vârsta fragedă a copilăriei cu cea înaintată a sfaturilor nepreţuite şi a poveţelor fără glas, vârsta oamenilor mari. Da, avem mulţi prieteni, dar pe câţi îi cunoaştem cu adevărat sau câţi ne cunosc cu adevărat... Vă spun eu: foarte puţini:)

Las în urmă neîmplinirile vieţii şi cobor acum din trenul amintirilor în staţia cuvintelor. Vorbim aproape tot timpul: la telefon, pe messenger sau faţă în faţă. Spunem atâtea lucruri, multe ne dor atunci când le auzim, dar din propria experienţă îmi dau seama că nu le regretăm niciodată...

Suntem oameni, dar asta nu ne scuteşte să fim mai atenţi, mai răspunzători şi mai interesaţi de ceea ce se petrece în jurul nostru, să cântărim totul prin ochii sufletului. Creeăm zi de zi prin orice gest sau faptă gânduri în minţile celorlalţi,... , sunt gânduri despre oameni...


by Deea

Niciun comentariu: